Călătorie în viața spirituală cea mai relevantă

Trec prin portal. Ca de obicei, îmi văd picioarele încercând să se așeze pe… ceva. Port conduri albaștri, bogat ornamentați; apoi, văd șalvarii verzi, cu motive aurii pe margini. Știu că sunt scumpi, ca și condurii. Pe deasupra, am o rochie de culoarea căreia nu-mi dau seama; am turban și ceva ce semănă cu o burka. La început, mi se văd doar ochii, apoi mi se pare ca toată fața îmi e expusă. Îmi spun că sunt o femeie musulmană.

Sunt într-o încăpere destul de mare, înaltă, langă o masă rotundă, maro. Sunt cu două persoane, doi barbați, dar nu reușesc să văd niciun detaliu despre ei, ca și cum privirea mi-ar fi blocată.

Încet-încet, în cameră apar diverse persoane: un preot, un trimis al Papei, un pastor (sau doi?), un rabin, un budhist îmbrăcat în straie roșiatice, un shintoist, alte persoane ce par lideri religioși. Oricât încerc să gândesc, nu-mi dau seama ce caută acolo o femeie musulmană. Încep să bănuiesc că bărbații pe care îi însoțesc (sau care mă însoțesc) sunt figuri proeminente ale Islamului, dar nu pot fi sigură. Straiele mele bogate și senzația de liniște și pace îmi sugerează că sunt o persoană importantă, deși sunt femeie.

Văd apoi două sau trei prezențe inedite, arătând ca niște fantome: straiele le sunt lungi, largi, le acoperă întreg corpul, inclusiv capul; ochii li se văd ca niște găuri negre; sunt pașnice și par foarte armonioase; văd apoi o altă entitate, albă, ciudată, parcă semi-materială; toți patru aparțin unei zone extraterestre.

Ne-am adunat cu toții ca să susținem energetic, cu iubire planeta Pamânt. Sunt  emoționată de importanța misiunii noastre.

Tot nu reușesc să înteleg cum e posibil să participe la acest eveniment o femeie musulmană…

Ies din stare și rămân gândindu-mă la asta. Mi se pare ceva în neregulă, ceva care nu se leagă… Musulmană… singura femeie… e clar ca ceva nu se leagă…

Trec câteva zile și îmi propun să revăd scena si să merg mai departe.

Trec prin portal si ajung in aceeași încăpere. De data asta, devin mobilă: îi privesc pe cei din jur, mă deplasez puțin; mai mult, îmi pun întrebări. Apoi, brusc, simt o privire ațintită asupra mea; e unul dintre cei extratereștri. Imi spune: „Ceea ce vezi acum interferează cu ceea ce știi din această viață. Te vezi musulmană, îi vezi pe ceilalți prin aceleași tipare… Dar ceea ce vezi aici e dintr-un trecut mai îndepărtat decât crezi; e dintr-un trecut unde diferențele religioase pe care le vedeți azi (și care vă fac dușmani) nu erau decât separări ale funcțiilor ce aveau același scop. Tabloul e mult mai complex decât crezi acum. Pe vremea aceea, ne împărțeam sarcinile; pe vremea ta, vă împărțiți ura. Suntem mulți, foarte mulți care-i iubim pe oameni și care o iubim pe Mamă.”

Am ieșit din alpha și am înțeles: cea mai importanta existență spirituală pe care am avut-o a fost una nespus de simplă; aceea în care contam, cu-adevărat, toți…

Dana C. Bucuresti