Lecţia 9 – Inspiraţie şi îndrumare din nivele spirituale. Dimensiunile paralele.

Aceste lucruri sunt posibile când ajungi la conştiinţa superioară. Şi exact asta vom face aici. Toată lumea ştie ce este conştiinţa. Chiar şi cele mai sceptice persoane înţeleg sensul cuvântului. Dar pentru a spune că conştiinţa este doar „starea de a fi conştient” nu explicăm cuvântul.

Conştiinţa ta este acea parte a ta care se identifica cu eu.

Eşti conştient că eşti tu, un concept care practic te poate duce direct în ascunzătoarea iepurelui dacă urmezi tot drumul. Dar chiar şi această conştiinţă, eluzivă, conştiinţa misterioasă, este doar vârful iceberg-ului.

Pentru că „tu” nu este punctul în care se opreşte conştiinţa ta. Dinpotrivă, conştiinţa activă nu este nimic mai mult decât starea de conştientizare. Una dintre multe, pentru a fi mai precişi, iar pentru a-ţi dezvolta conştiinţa, trebuie să conştientizezi că există multe nivele ale acesteia în primul rând.

Conştiinţa spirituală, ori conştiinţa superioară vine odată cu schimbarea stării de conştientizare şi realizarea faptului că tu existi şi pe alte planuri, de asemenea.

În timp ce te-ai născut în acest corp în planul fizic, „tu” exişti şi în planul mental şi în cel spiritual de asemenea. Fiecare dintre aceste planuri reprezintă un nivel diferit de conştientizare iar în cadrul acestor nivele există sub nivele ale stării tale de conştiinţă.

Uită de religie pentru un moment, las-o deoparte şi abordează această concepţie cu mintea deschisă: unde crezi că se opreşte Dumnezeu şi unde crezi că începi tu?

Dacă vezi două entităţi diferite, înseamnă că ai probleme în a-ţi accesa intuiţia. De ce?

Pentru că prin a te separa de Dumnezeu într-o fiinţă individuală, mintea proiectează atunci atitudini similare, dorinţe şi percepţii, aşa cum am face cu altă persoană.

Gândeşte în felul următor: dacă Dumnezeu este separat, atunci trebuie să aibă propriile aşteptări şi cerinţe. La fel ca oricine şi ca restul lumii.

Dar atunci când îi vedem pe cei doi ca pe „unul singur” începem să înţelegem că legătura noastră pe planul spiritual este mai mult decât o îndrumare abstractă provenită de la o sursă, decât mai degrabă de la Univers şi Creatorul însuşi.

Când ne-a spus: „Sunt ceea ce sunt”, ne spunea că El este totul, Infinitul.

Atunci eşti o parte distinctă a acestui întreg? Atunci, cum te poţi separa de Dumnezeu?

Motivul pentru care fac aceasta diferenţiere este pentru a-ţi putea accesa creativitatea, ESP-ul tău şi intuiţia, care îţi sunt necesare pentru a înţelege că sunt acelaşi lucru, în acelaşi timp. şi mai important, vin de la aceeaşi sursă. Intuiţia şi ESP nu sunt nimic mai mult decât legătura ta pe planul spiritual, planul din care rezidă Dumnezeu.

Dumnezeu este creaţie în sensul cel mai pur, aşa că atunci când îţi accesezi intuiţia,  accesezi şi creaţia. La asta ne referim când spunem ca „am fost inspiraţi”.

Inspirati de cine mai exact? Intuiţie sau creaţie? Răspunsul este că ambele, pentru ca sunt acelaşi lucru.

Inspiraţia şi intuiţia: care este diferenta?

– Inspiraţia vine din aceeaşi sursă, Dumnezeu, Eul tău superior, Inteligenţa Universală ori cum ai vrea să îi spui. În general când vorbim despre inspiraţie ne referim la idei care ne ajută să creăm ceva nou – o afacere, un cântec, un eseu, o lucrare de artă, iar lista poate continua. Este ca şi cum, Inteligenţa Superioară, Creatorul, cum îi spun unii, ne caută pentru a aplica noile aptitudini şi să aducă mai multă fericire şi frumuseţe în lume.

– Intuiţia pe de altă parte, este folosită pentru a descrie simţirea unui lucru care există deja – emoţia unui copil, pericolul din calea noastră, o „bănuială” care îţi indică să iei o anumită decizie în afaceri ori să eviţi pe cineva. Pe măsură ce începi să te îndrepti către planul spiritual, vei descoperi „o cunostinţă” care este aproape, ca o a doua ta natură. Vei simţi ce să faci şi unde să mergi şi să descoperi că energiile tale creative sunt în plină putere. Aminteste-ţi că intuiţia şi creaţia sunt acelaşi lucru – nu o poţi accesa pe una fără a o accesa pe cealaltă în planul spiritual.

Ne-am născut toţi cu intuiţie dar ne pierdem abilităţile pe măsură ce devenim adulţi

Acum vom vorbi despre conceptul Dimensiunilor Paralele.

Deci să discutăm de acest concept al infinităţii şi al dimensiunilor paralele.

Conceptul infinităţii a fost cercetat de o serie de oameni de stiinţă de-a lungul anilor. Pentru a accepta infinitatea trebuie să testăm credinţa că Universul nostru are o vechime de miliarde de ani. Dacă a fost un început, atunci trebuie să fie şi un sfârşit, iar aici mulţi oameni de stiinţă devin confuzi.

Într-un univers infinit, nu există început şi sfârşit.

Acesta  a fost dintotdeauna, şi întotdeauna va fi.

Pentru a înţelege infinitatea gândeşte-te la un număr, să spunem 20, dar 20 nu este sfârşitul, nu? Întotdeauna va există 21, dar nici 21 nu este sfârşitul. Mai adaugă unul şi vei avea 22. Chiar dacă te-ai gândi la un număr cu un miliard de zerouri, întotdeauna mai poţi adauga încă un număr la sfârşit. Aceasta este infinitatea, pur şi simplu nu se termina niciodata.

Dacă aplicăm acelaşi concept şi Universului, atunci putem veni cu posibilitatea dimensiunilor paralele.  Ideea dimensiunilor paralele a apărut prin anii 50 când fizicienii au încercat să explice paradoxurile realităţii.

Aceste dimensiuni paralele sunt regiuni ale spaţiului şi ale timpului, exact ca cele pe care le ştim noi. Acestea conţin materie, galaxii, stele, planete şi da, chiar oameni. 

De fapt, cu un număr infinit de dimensiuni ori universuri, înseamnă că sunt o infinitate de „tu” născându-se în fiecare.

Iar dacă Dumnezeu este ceea ce este, atunci orice este posibil şi totul este realitate.

Asta înseamnă că este un „tu” paralel care acum este artist iar altul este doctor. În unul dintre aceste universuri, tu eşti un cântăret, un scriitor, un bancher sau un bucătar.

În una dintre aceste dimensiuni, Pământul este abia la începutul perioadei preistorice în timp ce în altul este la începutul anului 3007. Te nelinişteşte acest concept?

Nu eşti singurul.

Chiar şi fizicienii care îl studiază utlizează ecuaţii matematice pentru a menţine totul corect. Fizica cuantică este o ştiinţă interesantă şi provocatoare, dar este o ştiinţă.

În timp ce aceste idei par poate puţin deplasate, găsesc foarte interesant cum mulţi oameni de stiinţă continuă să ia în considerare aceste posiblităţi.

Dar hai să presupunem pentru un moment ca există universuri paralele….

Următoarea întrebare va fi: „Cum pot cunoaşte un alt „eu”” – eu mă intalnesc pe mine?  Putem porni de la idea conform căreia suntem întradevăr o infinitate de realităţi şi în fiecare există un „tu” unde orice şi oricine ar putea să fie.

La cursul numit SALTUL CUANTIC – Quantum Jumping – folosim exerciţii de meditaţie pentru a încerca să contactăm dublurile noastre, care au succes în altă dimensiune paralelă,  într-un domeniu în care suntem şi noi interesati.

Credinţa este că noi putem contacta dublura ori reflecţia noastră în oglindă, acel alter – ego cum mai este numit, putem învăţa de la el şi posibil chiar să ne tragem energia din talentul lui.

Suntem în planul spiritual totuşi şi toţi venim din aceeaşi sursă, unde orice este posibil. Ce am descoperit a fost că este de fapt posibil.

Ce talente ascunse ai pe care ai vrea să le descoperi? Şi ce te-ar putea învăţa dublurile tale? Aminteste-ţi că posibilităţile sunt infinite iar Universul la fel.

Poţi folosi  acest concept pentru a accesa energia ta din alta dimensiune şi astfel vei descoperi ce poţi deveni.